vine primavara

vine vremea schimbarilor.
bye-bye blogspot, welcome wordpress :-)

ne intalnim de acum la
http://www.aureliabutolo.ro

dubai si emiratele arabe

dubai... locul in care milioanele de dolari se invart cu lopata. orasul luxuriant construit din nimic, pe o imensa punga de petrol. new york + las vegas- facute pachet si aruncate in lumea araba. destinatie cu zbor direct cu wizz, deci merita incercat...

povestea cu 'festivalul cumparaturilor' este DOAR o poveste si nici nu e nevoie sa detaliez. este suficient sa intri pe site-ul oricarui mall din dubai ca sa te lamuresti ca festivalul nu e pentru oameni ca noi, ci pentru oameni ca 'ei', de vreme ce 80% din magazine sunt detinute de branduri asociate cu 'haute-couture'.

asa ca, lasand in urma aceast mit, luam la rontait dubaiul sa vedem ce iese, ce ramane.

cladiri impresionante. totul este 'cel mai mare', 'cel mai inalt', 'cel mai scump'. si inca multe in constructie. spatiile sunt mari - de la camera de hotel care masoara 100mp pana la distantele dintre obiective (ca reper, aeroportul Al Maktoum este la cca 60 km de centru). benzina (probabil, singurul produs ieftin!) este cam 1 leu (AED-ul lor este aproape de paritate cu leul romanesc) - ca atare, merita sa inchiriezi masina. pe strazi este curat si extrem de civilizat. politistii - sunt sigura ca exista! - insa eu nu i-am vazut. fara patrula de 'sector', fara 'dirijori' de circulatie. pare un oras in care oamenii respecta obedient legile si regulile, fara sa fie nevoie de interventia sau prezenta autoritatilor. ceea ce da un sentiment de bine, de siguranta. in ciuda fashionului arabesc prezent pe strazi, a mixului de indieni, pakistanezi, thailandezi - import masiv de mana de lucru, au si ei 'negri' lor.

vremea in lunile de iarna - fabuloasa!! clar un loc potrivit pentru a scapa de vijelii si mormanele de zapada. soarele e bun si bland, iar apa tocmai potrivita ca sa te racoresti un pic.

am incercat sa experimentam si sa vedem cat mai multe. doar ca in afara de mall-uri care mananca mult timp (dimensiunile sunt si in acest caz impresionante si recunosc ca am 'vizitat' doar cateva, si acelea 'in diagonala') lista de obiective e destul de aerisita. si chiar putine care sa nu iti rupa buzunarele... doar cele mai importante:

vizita la burj khalifa am considerat-o un must. asa ca am scos cateva sute din buzunar ca sa urcam 124 de etaje intr-un minut. cu rezervari online, altfel o ratam :-)

parcuri de distractii si alte nebunii gen Ferrari World. taxele de intrare (spectaculoase si ele!) si timpul redus ne-au determinat sa dam pas. adica daca tot dai 300 de ceva (AED-ul lor este similar cu leul nostru), macar sa stai jumatate de zi sau o zi intreaga... am fi riscat la Wild Wadi, dar 'noroc' ca era inchis pentru mentenanta in perioada respectiva :-) am vizitat un singur astfel de parc, care a confirmat, din pacate, recenziile dezastroase de pe tripadvisor..

fantanile din Dubai Mall. intr-adevar un spectacol, care merita vazut, cel mai frumos joc de ape pe care l-am vazut.

'souk'-urile. trebuiau vazute! asta pentru ca am ramas iremediabil bolnava de nostalgia medinelor tunisiene... doar ca spre deosebire de tunisieni, arabii din dubai nu au productii artizanale proprii. fara ceramica pictata, pielarie, argintarie lucrata manual si alte minuni, souk-urile abunda in magazine chinezesti de haine, magazine italienesti de bijuterii - iar singura componenta cu oarecare doza de autenticitate este souk-ul de mirodenii - desi si aici, daca le iei la bani maruni, produsele sunt  tot de import.

partea buna cu souk-urile este ca, iesind din ele, dai peste restaurante arabesti. la parter mananca barbatii, la etaj: familiile. familiile pot servi masa, in maniera occidentala sau in separeuri, sprijiniti intre perne si cu masa asezata pe covor...  ca minus: nu am descoperit mancarea traditionala, daca o exista. meniul importa masiv retete si traditii indiene (inclusiv masala).

excursie safari. nisipul e fin si caramiziu. distractiv pe dune (ca un parc de distractii 'natural', daca tot n-am avut parte de wild wadi). soferul era pregatit cu un 'sand-board' care a adus un plus de farmec excursiei. in contrapartida: pet-uri aruncate in desert, ceea ce sugera ca e un loc comun pentru astfel de activitati turistice si strica un pic din farmecul experientei. am ales varianta de safari cu excursie la hata, orasul 'istoric'. de fapt e un orasel in desert unde au amenajat un fel de 'muzeu al satului' in varianta arabeasca, doar ca ze(l)ul petrolului si al banului gramada a decis sa puna aparate de aer conditionat si camere de luat vederi in asezarile lor traditionale.. din pacate, nu reusesc sa scap de senzatia de fals!..

abu dabi. orasul, sensibil mai mic decat dubai, pastreaza ceva mai bine izul arabesc. ceva mai cochet, dar cu siguranta la fel de bogat. o confirma 'cea mai mare moschee din lume'. pe dinafara arata spectaculos: mare, impunatoare, alba, calda datorita modelului floral. trec peste auriul dureros de stralucitor, marca a lumii arabe.. 'designul interior' este, in schimb, o mare pocitanie. in afara elementelor exterioare apar multe alte elemente care incarca (inutil in opinia mea) si fac varza ceva ce putea sa fie elegant: candelabre swarowski cu culori debilite, ceasuri cu afisaj electronic, un covor cu alt model floral fata de cel expus deja...
oricum daca ati ajuns la moschee, o experienta in sine este mersul la toaleta.. indiferent de necesitati, merita mers... mai 'restroom' de atat nu se poate!

impresia generala: 

este un loc care merita vazut o data in viata. 

este spectaculos ce a putut face omul - e drept, cu multi, extrem de multi bani! ar mai fi de mentionat metroul suspendat si faptul ca soseaua principala a orasului dubai are cca 5 benzi pe fiecare sens. din pacate, insa, locul este lipsit de 'autenticitate' in sensul istoric, de 'iz personal' si chiar daca arhitecturile luate individual arata 'uau' si au costat probabil sume fabuloase, in ansamblu, orasul pare ca nu se leaga..  o evolutie prea rapida, prea bazata pe o competitie, spectacol si marketing, in detrimentul spiritului locului. un spirit al locului un pic prea self-competing. orasul e plin de cladiri spectaculoase si in aceeasi masura un santier plin de macarale.

la fiecare 5-10 ani se gandesc sa mai construiasca un set nou de ceva-uri, care sa fie mai tare decat tot ceea ce exista deja. se muta polul de interes si centrul greutate. ca un elev care se automotiveaza :-) sau ca un catalog care contine produse care se canibalizeaza :-) oricum ai lua-o, ceva e 'nenatural' in toata povestea dubai-ului.

poate m-as mai duce o data. dar peste minim 20 de ani. doar, asa, din curiozitate: sa vad schimbarea :-)

cu copilul la doctor

stim cum e sistemul medical romanesc, dar nu ma pot opri sa ma minunez de fiecare data cand am ocazia sa dau din nou nas in nas cu el..si nu ma pot abtine sa nu povestesc...

copilul tuseste si face febra de 2 zile.
luni, la prima ora, il duc la cabinetul medicului de familie.
medicul de familie 'suspecteaza' ceva la plamanul stang. (partea cu 'suspectatul' aminteste pavlovian de 'nesiguranta' unor medici de la medlife care, in urma cu cativa ani imi sugereau internarea doar asa...ca sa fie copilul sub observatie)
primim si luam trimiterea la pediatrie. cu care ni se spune sa mergem la budimex sau la gr alexandrescu.
decid sa nu mergem la budimex. e tot timpul aglomerat, tiganie, debandada.
mergem la grigore alexandrescu.

au receptie!
primim un bon de ordine. civilizat!
numarul 18. intreb ce bon a intrat. 12. e ok... mai sunt doar 5 alte bonuri inaintea mea.
prindem un loc si incerc sa il linistesc pe copil. nu intelege de ce am venit la spital.
dupa jumatate de ora intreb la ce bon s-a ajuns (intre timp nu am auzit numere strigate, nici afisaj nu exista).
s-a ajuns la numarul 13.
intre timp prin fata mea (stau pe un scaun chiar langa receptie) se perinda tot felul de oameni.

'doctorita cutarescu este de garda?'
'am vorbit cu doctorul cutare, ma asteapta!'
'puteti sa il anuntati pe xsulescu ca am ajuns? vin din partea domnului andrei..spuneti-i ca vin din partea lui andrei cu ochelari..asa il stie mai bine'

dupa inca o jumatate de ora intreb inca o data la ce numar de ordine s-a ajuns.
la 13.
adica, tot la 13.
chiar daca intre timp au intrat si iesit vreo 10 oameni cu copii...

inteleg ca fiecare vine cu o problema, nimeni nu vine la teatru aici.
dar nici eu nu am venit la teatru. nu acesta este motivul pentru care stau 'comod' pe scaun, cu copilul in brate, de mai bine de o ora!!

pana la urma, dupa o ora si ceva de asteptare - inutila si dezamagitoare, decid sa plec. ma pregatesc sa scot 200 de lei din buzunar si sa ma duc la un spital  privat care mizeaza exact pe clienti ca mine. prea slabi sa se adapteze la jungla si prea pretentiosi ca sa inghita mizeria cu lingurita. si suficient de norocosi ca pot baga mana inr-un buzunar neridat inca.

PS1: in urma radiografiei, modificarile minore apareau la plamanul drept.
PS2: trimiterea medicului de familie nu mi-a folosit - evident! - la nimic la spitalul privat