e deja obosit la amiaza...
de felul meu sunt o fire (poate prea) pacifista, impaciutoare. nu simt nevoia sa platesc cu aceeasi moneda si nici 'sa-i arat eu lui'.
supararile mele vin tavalug si pleaca cu viteza dubla fata de cea cu care au venit.
de data aceasta, insa, cred ca o sa imi depasesc limitele. imi voi descoperi valori nebanuite. poate imi gasesc vocatia reprimata, cine stie?
vecinii mei minoritari sunt iubitori de animale domestice.
eu, ceva mai putin decat ei.
au avut niste curci, care obisnuiau sa ma trezeasca la ora 6. se auzeau cum cloncane in zori, chiar si prin geamul inchis. pentru ca am incercat si varianta asta.
acum cateva zile, vocile lor au amutit.
o secunda m-am simtit din nou om!
de vreo 3 zile si-au luat cocos.
nu l-am vazut niciodata, sunt sigura ca e mandru si frumos. probabil are un penaj multicolor asortat si lucios si o creasta rosie ca focul.
de auzit, in schimb, il aud in fiecare zori de zi.
chiar inainte de rasarit, incepand cu 4-5 dimineata.
sa sun la politie mi se pare deplasat - in aceeasi masura in care cineva poate sa isi faca o mini-ferma a animalelor in buricul bucurestiului...plus ca mi se pare prea simplu, prea banal. prea de la tara!
am nevoie de idei. vreau un 'terminator'. vreau un final glorios si artificii, dupa cate am patitimit.
maine sunt sanzienele. cea mai lunga zi din an. si - ce bucurie! - rasaritul cel mai devreme din an.
am doua variante: rezolv problema azi, ca sa nu imi stric ziua de maine sau ma gandesc ca odata ce reusesc sa trec peste ziua de maine, restul vor fi mai bune, cu ore de trezire mai putin matinale.
ce sa fac?
o data macar, as vrea sa nu ma patrunda iar spiritul pacifist...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu