in urma cu cateva sute de ani se promovau ca "beacon on top of the hill", un fel de portavoce a unei noii civilizatii, care din varful dealului sa aduca lumina, cunoastere, inspiratie.
erau oarecum umili, proaspat debarcati, protestanti si ambitiosi. avea o etica a minimului consum si a acumularii, a muncii si a simplitatii.
sute de ani au trecut, si cu toata etica si protestantismul din ei, au macelarit civilizatii intregi de amerindieni (fara sacrificiu, cum s-ar putea construi ceva maret??) s-au batut intre ei pentru putere si pamant, iar cand au epuizat conflictele interne si s-au clarificat fortele, au purces sa "democratizeze" diverse tari din te miri ce parte a lumii.
cu ceva timp in urma am trecut pe langa relativ noua ambasada a SUA (zona Baneasa).
nu ca mi-ar fi placut la nebunie sediul din Arghezi - pe care, fie vorba intre noi nici nu il desluseai de randurile dese si lungi de candidati la viza - dar am fost ...SHOKATA???
daca nu ati vazut enormitatea, merita o 'vizitati', din mers, de pe marginea soselei...
imensa, super-securizata, in mijlocul campului, o combinatie intre Pentagon, un buncar, Casa Poporului si Alcatraz...
ambasada Americii, aceeasi America care (nu e greseala, stai linistit) ne invita sa visam la 'Americam Dream', are un sediu atat de impunator incat este aproape infricosator. o adevarata cazemata (oare ofiterii de la interviuri mai stau tot mai sus decat cei intervievati?), care iti comunica din start cine e seful si raportul de forte.
nu pare sa fi ramas prea multe urme din spiritul crestin de iluminare.
nu se vad nici prea multe farame de prieteni prin portile si filtrele de securitate.
si ma intreb: cum se poate asa o trecere...sa fie asta pretul 'suprematiei'? nu se poate sa fii mare si frumos? oare si imperiul roman era la fel de dizgratios pe alocuri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu