stiti filmele acelea de groaza in care protagonistul - in ciuda vointei sale - incepe sa se transforme intr-un monstru? si incet incet, degetele se transforma in ghiare, pe spate ii cresc bronhii sau pe piele ii creste blana?
daca nu, inseamna ca nu v-au placut niciodata fimele din categoria thriller-horror.
eu, recunosc, am avut o etapa in care le agream.
acum - ceva mai putin, spre deloc.
incerc sa imi pastrez mintea libera de temeri si nu vreau ca eventuala incarcatura a unui film de doi bani sa imi strice somnul..
somnul..
vreau sa dorm bine.
vreau sa dorm 8 ore in fiecare noapte, daca s-ar putea.
fara sa fiu trezita.
si fara sa ma trezesc aiurea.
un somn lin...
dar, de cand am nascut, eu insami m-am transformat intr-un soi de monstru ciudat .
imi aud copilul daca respira mai greu peste noapte.
il aud daca vorbeste in somn.
il aud daca se foieste mai tare in pat sau rade peste noapte.
am dezvoltat functii auditive nefiresti. in special fata de el, fata de copil. dar nu numai. ma deranjeaza si cocosul care canta la 4 dimineata, dar si vecinul de deasupra care la 3 noapte se uita la filme cu poc-poc.
la ultima raceala banala a copilului, am inchis usile; ca sa nu il aud cum tuseste. pentru ca tusea iritativa noctura este de vreo 2 ani un numitor comun al racelilor din lumea intreaga.
ne despart 2 usi si un hol.
degeaba.
l-am auzit de fiecare data cand a tusit.
m-am trezit de fiecare data si am adormit cu greu la loc. ba i-am facut si vreo 2 vizite sa ma asigur ca nu se lasa cu febra.
cateodata, ma gandesc cu nostalgie la serile in care adormeam cu televizorul deschis. mi-e dor de zgomotele care altadata nu ma trezeau din somn. si imi dau seama ca televizorul e acelasi, zgomotele sunt (in mare parte) aceleasi. doar eu m-am schimbat. intr-un monstru cu urechi uriase, cat palniile magazinelor de vinuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu