ma duc in parcare spre masina. pana la usa masinii ocolesc doua productii fecale canine, probabil de la vecinii care isi plimba dimineata/seara cainii in spatele blocului.
merg in parc si pana la locul de joaca trec cu atentie pe langa vreo 4-5 maidanezi, pe care - ma rog - sa nu ii apuce vreun latrat isteric de haita. la locul de joaca dau tarcoale alti 2-3 caini si ma intreb cat de 'safe' e sa iti lasi copilul sa se joace acolo unde niste caini oarecare pun labele, botul sau fac si pipi cateodata.
ma duc la market si la coltul strazii, alaturi de cativa aurolaci aparuti in ultimele luni, zac si niste caini 'comunitari'. din nou, sper, sa nu aiba accese de furie.
as vrea sa iau bicicleta azi, sa imi fac drumurile fara masina. dar ma razgandesc repede, stiu ca - mai ales la biciclisti - cainii au reactii.
am o viziune a unui oras care, in cativa ani, la referendum va iesi cu o alta populatie majoritara: de etnie canina.
sa nu ma intelegeti gresit: am avut candva un catel pe care l-am iubit suficient cat sa imi dau seama ca, la un moment dat, devenise nefericit sa ma astepte o zi intreaga intr-un apartament mic-mic. asa ca l-am dus la tara, unde a devenit stapan fericit pe sute de metri de curte.
imi plac in continuare cainii, dar nu cei care stau aiurea pe strazi, care devin agresivi - de foame, de frica sau in haita. nu asa vad eu ca ar trebui sa existe cel mai bun prieten al omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu