imi amintesc ca pe vremea liceului, s-a gasit la un moment dat o profesoara care sa ne catalogheze ca mere. in opinia dansei noi, fetele din liceu, ne imparteam in mere bune si mere stricate. aluzia era extrem de simplista. iar judecata doamnei profesoare s-a dovedit in unele cazuri eronata.
ca dovada, am fost de-a lungul unui an, pe rand, mar bun si mar stricat, dupa cum i se parea dansei. daca o salutam respectos pe culoar, inflorea de bucurie si eram un mar bun, dar ma stricam una-doua cand susoteam la ore cu colega din spatele meu.
concluzia experimentului nu tocmai reusit cu merele a fost - in ceea ce ma priveste - fara nici o legatura cu pomicultura: ca oamenii nu sunt neaparat buni sau rai. sunt combinatii inegale si inconstante intre cele doua, in functie de moment si, mai ales, ca este extrem de periculos sa te lansezi in judecati. singur, avea si dumneai dreptate cu ceva: ca unii copii/elevi sunt mai buni, altii mai putin buni. cel putin in raport cu scoala si educatia. asta nu ii face, insa, buni sau rai in general.
mi-am amintit de povestea cu merele zilele trecute. asa se intampla cu creierele noastre. fac asociatii bizare si scot din sertarele memoriei franturi sau ramasite de care nici nu mai stiai, doar pentru se fac acolo, sus, niste conexiuni.
eram oarecum dezamagita de ceea ce se intampla cu fetele din ziua de azi. indiferent cat de 'cuminti' si 'bune' ar fi, cand vine vorba de 'party' sunt primele care sar in sus si pornesc un adevarate procese care in mintea mea (deja!) ruginita sunt complet nefiresti cu varsta adolescentei. 'to do list'-ul pentru adolescentele de azi apare cam asa:
- de vopsit parul
- ba nu, mai intai trebuie sa cumpar o rochie si daca se poate pantofi pentru aceasta ocazie!
- de facut unghiile
- de epilat
- de coafat
- de machiat
- de intalnit cu fetele, ca sa ne dam grande care arata mai 'hot'
- de facut poze ca sa avem ce pune pe FB.. etc
cu oarecare amaraciune, ma gandeam ca toate aceste pregatiri sunt asa de ... 'de femeie, poate chiar fufa' si nu reuseam sa le leg mental cu varsta adolescentei... parca mi se parea prea devreme, prea mult.. 'prea gustos' pentru 16-17 ani...ma gandeam ca daca astea sunt 'fetele bune', atunci la ce sa ne asteptam de la 'fetele rele'? si m-a cuprins parca o tristete aiurita, gandindu-ma ca fetelor acestora li s-a furat ceva, ca au fost 'objectified' inainte de vreme si ca sunt un produs de duzina al unei culturi ieftine si televizate. mai ca rasuflam linistita ca am un baiat (si nu o fata!) care, datorita conceptelor culturale, nu va fi atat de atat afectat si ma va scuti de astfel de surprize.
apoi m-am scuturat de trei ori. ca in poveste, doar ca nu m-am prefacut in print.
mi-am dat seama ca am imbatranit. ca m-am hodorogit si am devenit un pic cam devreme a 'judgemental bitch', exact ca doamna cu merele. ca judec o generatie cel putin 'PRO' prin prisma mea, desi n-ar trebui sa o judec deloc. pentru ca pur si simplu nu am cum. ca de fapt ele doar susotesc cu colegele din spate, dar o fac altfel decat o faceam eu acum 20 de ani. ca decadenta lor este, cel mai probabil, egala cu decadenta mea fata de generatia parintilor mei.
ii multumesc pe aceasta cale doamnei profesoare, al carei nume nu il mai stiu, ca a gresit in fata noastra judecandu-ne aiurea si de doi bani, pe noi, niste bieti liceeni parliti, saraci si fara un milion de optiuni si care nu stiam prea bine nici ce gust are coca-cola si ca astfel mi-a ramas pe retina memoriei ideea ca a judeca oamenii este o infatuare dementa care trebuie evitata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu