haruki murakami sau cum sa devorezi 200 de pagini

la ultima comanda de carti, am dat mai mult la intamplare bifa si pe ultima aparitie in limba romana, desi titlul nu era chiar incurajant....parca nu avea in el acel ceva 'misterios' cu care eram invatata.

"autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga"
o metafora usor rasuflata, m-am gandit eu...

asa ca, atunci cand mi-a venit pachetul de la polirom, a trebuit sa mai astepte vreo 2 luni prin biblioteca, aveam alte 'prioritati'. plus ca de ce sa te grabesti sa citesti ultima aparitie a unui scriitor care iti place?  stii bine ca - macar pentru o vreme - nu o sa mai ai altceva de rontait.
iar cand i-a venit randul, mai erau cateva zile pana la triathlonul de pe 2 mai, la care ma hotarasem sa stau pe margine, sa-i incurajez pe altii, dragi mie. toata casa, netul, pana si portbagajele masinilor respirau ideea de miscare, de competitie, de sport...

a fost ca o bere dupa pizza.
ca un dus rece intr-o zi de august.
ca un somn bun dupa multa oboseala.
ca o gura de aer proaspat dupa 3 ore de club.

am descoperit un murakami riguros, cu o vointa de fier, cu o incapatanare absoluta. un spirit sportiv si muncitor. dar la fel de incantator in vorbe si poveste ca in orice alt roman BUN al sau.
un deliciu narativ, o expunere de sinceritate, o lectie pentru amatorii de sport, un indiciu pentru cei carora le place doar sa priveasca alti oameni in miscare.

pacat ca a avut doar 200 de pagini. pacat ca a avut scrisul mare. pacat c-am terminat-o.