e vineri.
stau si ma gandesc ca nu stiu ce o sa facem week-end-ul asta. mi-a fost rau toata saptamana si nu mi-a ars de planificari.
pun la repede la cale o intalnire cu o prietena...iau la rand familia, mai pun o vizita duminica dimineata...
in continuare raman 'necompletate' 2 dupa-amieze....
fir-ar!!..... dupa-amiezele sunt intotdeauna cele mai lungi...
as vrea sa contribuie si el la programul de final de saptamana. destul ca in timpul saptamanii doar eu mai fac aranjamente de vizite....
l-as vrea mai calculat. sa-l vad ca face si el niste planuri...
acesta este adevarul: vrem un barbat...puternic - dar nu un pachet injectat de muschi, sexy - dar nu un gigolo caruia sa ii fuga ochii si picioarele aiurea, inteligent - dar nu hipersensibil si angoasat, iubitor - dar nu sufocant si plictisitor, spontan - dar capabil sa faca planificari detaliate si nu imprastiat sau socant de surprinzator.
vrem, de fapt, de cele mai multe ori, aceea spontaneitate calculata - cu care ne-am invatat din filmele americane: azi o floare, maine o bomboana, un sarut ca o atingere de vant pe umeri, un picnic neprogramat in mijlocul unei zile lucratoare....toate, insa pe fundalul unei vieti de o siguranta bine calculata!
pentru ca nu ne place ideea ca am ramane fara cadou aniversar, ca ar putea sa schimbe brusc ora la care trebuie sa ne intalnim, ca ar putea decide chiar acum ca diseara sa iasa cu baietii, iar ca peste 2 saptamani va decide sa plece intr-o delegatie de 3 zile fara nici un anunt prealabil...
sigur, spontan suna bine. spontaneitatea este atractiva. e ca o blonda cu picioare lungi care face gropite in obraji cand zambeste, dar care, de fapt, nu zambeste niciodata la tine.
rigurozitatea e terna. e ca un angajat plictisit(or) dintr-o coportatie cu tavite de IN/OUT, care abia asteapta sa iasa sa se-mbete cu colegii ca sa uite ce job/sef de rahat are. si totusi, macar are prieteni...si multe alte beneficii concrete.
si in fapt suntem si una si cealalta. in proportii diferite si cu manifestari proprii.
ma uit din nou pe calendar.
ma gandesc ca pana la urma nu e chiar asa de rau. daca ar fi dupa mine, nu as pleca niciodata in concediu. intr-o zi, fara nici o legatura cu nimic, a cumparat pur si simplu biletele de avion si m-a anuntat ca plecam in sicilia. la fel si cu bruxelles.
o sa ma ocup eu de vizitele saptamanale. il las pe el sa planifice 'spontan' concediile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu