cel mai greu lucru in viata

unii oameni sunt de parere ca placerea (hei, usurel...in sens de hobby) nu trebuie amestecata cu 'profesionalismul'. ca una e ce faci 8-10 ore la birou si alta ce faci in afara fabricii. ca tocmai, hobby-ul te ajuta sa te re-echilibrezi.

ceea ce, prin deductie logica, inseamna ca esti un permanent dezechilibrat...

personal, ma gandesc ca n-ar fi rau sa mergi cu placere la birou. sa faci cu si sa pui oarecare pasiune in fiecare zi lucratoare. ma gandesc ca putina pasiune zilnica ajuta si la arderea caloriilor, pana la urma :-)

si in mod paradoxal, in cele mai multe cazuri, cel mai greu lucru (asta dupa ce ai reusit sa iti gasesti macar sfertul daca nu jumatatea, sa iti iei apartament cu credit si sa te abtii de la dulciuri) este sa afli ce iti place cu adevarat si sa poti sa transformi asta si in mod de viata (preferabil si in sursa de venituri). adica sa-ti placa, sa fii bun (ca nu e acelasi lucru) si mai fii si in stare sa produci.

poate si pentru ca acel concept de orientare educationala si profesionala pentru generatiile din proximitatea mea a fost practic inexistent.

daca ma iau de exemplu, am dat la economic asa cum m-au directionat ai mei, ca sa ma aleg cu o meserie (bratara de aur!) in caz de dezastru (asta era versiunea, daca nu luam la facultate).

am dat la litere pentru ca mi-a displacut liceul, iar proximitatea ase-ului nu ma incanta defel.

practic..am facut studiile 'ca sa nu' mi se intample ceva nedorit, nu 'ca sa' ajung undeva.

in mod paradoxal, nu ma plang. poate fiindca mi-am gasit cel putin sfertul, am evitat ideea creditului ipotecar si am cedat complet tentatiei de a manca dulciuri. am reusit sa ma fofilez cu succes si sa fac pana la urma ceva ce sigur nu-mi displace (desi nu am aflat daca sau care mi-ar fi vocatia). 

sper ca generatiile viitoare sa se bucure de mai multa atentie si indrumare si mai visez la institutionalizarea consilierii educationale si profesionale. asa incat cel mai greu lucru sa fie un pic mai usor pentru copiii nostri.