eu si norocul

as fi putut continua titlul cu parafraza: baba si mitraliera..
cam asa m-am considerat dintotdeauna: mai putin norocoasa decat altii.
de ce? nici nu mai stiu exact de ce.

pentru ca nu am castigat niciodata la loto.
pentru ca nu alergau baietii dupa mine cu flori in dinti, cand eram adolescenta.
pentru ca a trebuit intotdeauna sa ma chinuiesc sa arat rezonabil, cand altele au corp de zeita de mama natura.
pentru ca nu am avut niciodata un job zdrobitor de bine platit.
pentru ca mi-a luat 33 de ani pana sa intalnesc un om care sa ma convinga sa impart viata cu el. (sau pe care sa reusesc eu sa il conving..nici nu mai stiu..)

pentru ca din toate tombolele la care am jucat vreodata (e drept, probabil statistic prea putine) nu am castigat...ar fi totusi o exceptie, care merita mentionata.

in urma cu cativa ani, eram intr-un magazin de cosmeticale si am cumparat niste cadouri. la casa, m-au intrebat daca vreau sa particip la tombola. evident, am completat cu sarg. tocmai mi se explicase ca puteam castiga parfurmuri, creme etc

dupa vreo doua saptamani, ma suna cineva. ca am castigat.
aproape ca si uitasem de tombola.
ca ma asteapta sa ridic premiul.

eram atat de fericita. oarecum si emotionata. ar fi fost pentru pentru prima oara cand castigam ceva, asa, fara eforturi.

ajung la magazin.
intru.
ma pun sa semnez un proces verbal in timp ce mi se explica ca am castigat: un parfum, un gel de dus, o crema nu stiu de care si nu mai stiu ce...
sunt in al noulea cer.

in cateva minute vine o domnisoara care imi intinde o punga mica (cam un sfert din traditionala punga de 1 leu) si ma felicita.
iau cam nedumerita punga (unde or incapea toate acele minuni enumerate?) si ca sa nu par de neam prost, multumesc si plec fara sa ma uit la continut.

ies din magazin si, evident, curioasa ma uit in punga: o fiola tip tester de parfum, un gel de dus (pe modelul celor pe care le gasesti prin hoteluri) si 2 cutiute cu creme diverse, asa, cat niste capace de cola.

cam asta a fost masura norocului meu.

dar asta s-a intamplat cu mult timp in urma. de cativa ani incoace, poate dintr-o strategie pervers elaborata de subconstientul meu avid de fericire, mi-am schimbat perceptia.
nu mai astept sa-mi pice din cer premii si castiguri spectaculoase.
ma gandesc ca nici nu as aprecia corect ceva care iti pica asa, placinta.

am inceput sa gandesc lucrurile diferit. cum ca norocul sta in linistea caminului, in sanatatea parintilor si a copilului.
si, in buna masura, am cazut la pace cu norocul meu.
cateodata ma mai bantuie fantoma lipsei de noroc. apoi, incordandu-mi un pic muschii creierului si ai inimii, revin la ideea ca - in fond - sunt o norocoasa.

si mai cred ca - prin extrapolare si dupa cateva excercitii de incalzire - orice om poate fi un norocos daca asta il face pe el fericit...