din reclame adunate

femeile sunt balonate si au nevoie de iaurturi speciale. vara, mai ales, li se umfla picioarele. au nevoie de tot felul de tampoane. mai toata ziua spala vase si rufe, curata podele sau gatesc.
barbatii sunt irezistibili fiindca folosesc niste deodorante speciale. se distreaza seara cu prietenii la o bere. conduc niste minunatii de masini.
m-am hotarat: vreau si eu sa fiu barbat!

planuri de viitor

vrem sa ne vedem. cautam in viitor o data care sa ne convina.
var 1. stam o luna sa stabilim data. mai stam o luna sa stabilim ora. mai stam o luna sa stabilim locul. cand am stabilit locul deja am depasit data aleasa initial.
var 2. am ales o data mai indepartata ca sa nu se intample var 1. apoi stam o luna sa stabilim ora, inca o luna sa stabilim locul. iar pana la data aleasa - care este peste alte 3 luni, de eg - sigur se trezeste careva sau o parte semnificativa ca au intervenit altele si asa ca, iar, lasam pe alta data.
mai sus sunt niste ipoteze, usor duse in absurd..dar nu imposibile, nici improbabile.
nu vreau sa fiu inteleasa gresit: sunt un sustinator al planificarii, iubesc planurile de vacanta pentru anul viitor, consider planificarea un element esential in afaceri, insa cand vine vorba de grupuri de oameni mi se pare extrem de dificil sa faci planuri pe termen mediu sau lung, fara sa fii un pic dictatorial, fara sa lasi pe dinafara pe careva..sacrificam tot de dragul de a conveni tuturor sau impunem niste coordonate care sa fie acceptabile pentru cei mai multi? pana la urma nici un business plan nu se bazeaza pe votul intregii companii...

prima zi de gradinita

a fost mai mult incarcata de emotii, decat dificila. mai mult plictisitoare pentru mine, stand intr-un colt, decat dezagreabila pentru copil care avea o lume noua de explorat.
la un moment dat, un alt copil se apropie de mama sa, care - ca si mine, statea in expectativa, probabil (la fel ca si mine) usor plictisita "ce e, puiule, te-ai plictisit?". copilul nu raspunde, se uita la jucariile de pe masa. "te-ai plictisit?" copilul tot nu raspunde, se plimba prin incapere. "te-ai plictisit, puiule?" pai, cred si eu ca s-a plictisit daca i se sugereaza asta in mod repetat!!
concluzia? nu stiu despre altii, dar eu sper ca al meu copil sa nu finalizeze explorarile inainte de a se obisnui cu ideea de gradinita. ca nu cumva sa ajunga sa fie plictisit... :-)

retele de socializare

nu sunt un utilizator fervent de facebook. in urma cu jumatate de an, intalnindu-ma cu cunostinta unei cunostinte imi spune: "ti-ai luat cuvertura noua, imi place, cat ai dat pe ea?". adica de unde sa stie, ma rog, de cuvertura mea? n-a fost la mine acasa, nu ne-am vazut de ani de zile... stia, pentru ca vazuse pe facebook o poza noua cu cuvertura noua...a doua zi, am deschis contul si am setat niste limite, pe care nu le luasem initial in calcul...
nu ma uit pe paginile diversilor, nu citesc alertele ca sa "vad ce mai e nou"...
totusi, recunosc, ca este o unealta buna de regasire..am reintalnit cunostinte vechi, dar neuitate, m-am bucurat sa vad care mai e viata lor, oriunde ar fi.
dar orice lucru bun, vine si cu o serie de dezavantaje pe care trebuie permanent sa le minimizezi...

pregatiri pentru aniversare

vrem sa facem o mini-petrecere; cat sa dam un suc si o chiftea, sa suflam in lumanari si sa cantam 'la multi ani'. unde sa facem? vorbim la local, explicam ca e in timpul saptamanii, ca tine 2-3 ore, primim o oferta de 90ron/pers doar mancarea, fara tort si bauturi.
sa fie mult? pai cam e...conform meniului asta inseamna cam vreo 8 ciorbe, sau vreo 3 portii complete de felul 2; cine oare sa poata manca atat de mult in doar 2h, si seara?!..si atunci ma intreb: de ce sunt, frate, atat de nesimtiti? nu e botez, nu e nunta (si acolo stim cat de superumflate sunt preturile), nu cer exclusivitate pe local...
cand vine vorba de organizarea unei mese in oras, tziitorilor de restaurante li se aprind beculetele si se bucura ca au sansa sa mai pacaleasca niste fraieri..urat, ce sa zic...eu ma gandeam ca o sa se bucure ca umplem mesele intr-o seara de miercuri, si o sa ne respectam reciproc, cu decenta, dar se pare ca nu..

in trafic - episod parcare

are o masina mica si fasneata. o masina nu cea mai ieftina, deloc. e mandru/a de masina sa. probabil e chiar business. dar odata cu urcatul la volan s-a produs un transfer de tip voodooooo. intreaga inteligenta umana s-a revarsat peste motorasul jucaus. si in capul lui, al omului, a ramas un gol. mare.
recunosc, personal, sufar niste de niste idei preconcepute: cica sa nu ii incomodez pe altii in trafic, cica sa stau pe banda mea, cica sa dau semnal cand schimb banda, cica...
altii nu sufera de 'cica'

seminte

ies in parc. la locul de joaca pentru copii, o mama isi impinge copilul in leagan si intre balansari manaca seminte si scuipa pe jos cojile de seminte. pe alee, intr-un grup de tineri care 's-au combinat' la o sticla de suc de 2 litri, o fata draguta, cu fusta mini si fardata, mananca seminte si scuipa cojile la propriile picioare.
la mare, pe plaja, lumea mananca seminte, in timp ce pe cerul fara nori patruleaza un aeroplan cu reclama la seminte.
incep sa suspectez ca, si cand stau pe wc, oamenii astia mananca seminte si scuipa cojile pe jos.
chiar nu putem sa scapam de toti acesti semintari?

ce cura facem azi?

m-am plictisit de reclamele la cura de slabit minune. toate sunt unice si nemaipomenite. dar, in schimb, strazile sunt din ce in ce mai pline de oameni grasi. si nu doar oameni, dar si copii. as vrea sa vad reclame la mese simple si de bun simt. dar nu, majoritatea reclamelor cu mese, sunt cele de fast food, cu gretosenii de te ia durerea de cap...
asa ca, iata concluzia: mancam ca porcii, dupa care luam pastila minune, dupa care slabim miraculos..nu-i asa ca e perfect?
si, totusi, ceva parca nu e la locul lui. poza asta imi aminteste de mesele si pana romanilor. o combinatie pe care as rata-o parca...