romania: la mijloc, dar totusi codasa

era o vorba, cum ca mai bine fruntas la sat decat codas la oras.
personal nu prea am agreat ideea. probabil pentru ca in copilarie imi imaginam ca cele 2 multimi nu se intersecteaza neam, drept care aparea deductia logica a superioritatii implicite a codasului de la oras fata de fruntasul de la sat...adica un fel de superioritate in inferioritate.
daca insa cele doua multimi se intersecteaza, probabil ca vorba batraneasca are sens.

cam in aceasta situatie discret confuza se afla si romania.
conform - ghici cui?... - cercetatorilor britanici!
mai exact, e vorba de un index de prosperitate pe care Legatum il face de ceva ani buni si in care sunt analizati o serie de factori (educatie, sanatate,economie etc)

romania in 2012 = locul 60 intr-un clasament de 149. un clasament care insa nu face distinctii intre oras si sat. insa putem interpreta. si ne da cum ca la nivel mondial, tara noastra(?) se situeaza in zona mediana, dar in contextul UE sta acolo, jos..chiar mai jos decat bulgaria!

http://www.legatum.com/external?http://www.prosperity.com

e drept, macar nu am patit precum grecii care au cazut cca 20 de locuri din 2009 in 2012. asta daca e sa vedem o parte buna a lucrurilor.

uncumuldeobiceiuri

intotdeauna am fost de parere ca fiecare individ este suma obiceiurilor sale. desigur, fiecare dintre noi, ne permitem si ne incurajam sa facem si anumite extravagante, care ies din parametrii normalitatii noastre, insa revenim apoi - cuminti si bucurosi - la obiceiurile care ne caracterizeaza.

stiu oameni care isi fac intotdeauna 2 vacante pe an. una vara si alta de sarbatorile de iarna.
stiu oameni care nu ies din casa pana nu isi beau cafeaua - si eventual cele 2 tigari de dimineata.
stiu tipe care nu ies din casa, nici pana la piata, fara sa treaca prin fata oglinzii pentru a-si pune un strat de farduri pe fata si ochi.
stiu (putini) oameni care, seara - inainte de culcare - musai citesc cateva pagini dintr-o carte.
altii, care daca nu merg la sala intr-o zi, se simt incompleti.
si altii care, week-end de week-end, fac vizite familiale.

oricat de anoste sau dragute ar fi obiceiurile noastre, le iubim, tinem la ele, pentru ca sunt nota noastra de echilibru, sunt non-haosul existentei zilnice.

obiceiurile ni le-am format au varste diverse - unele in liceu, altele odata cu serviciul. la unele obiceiuri am renuntat in timp, iar altele noi le-au luat locul.
o parte din ele sunt ale noastre, proprii si personale, altele sunt dobandite - odata cu partenerul de viata sau cu copilul.

cat de mult suntem dispusi sa ne schimbam? in ce masura putem sa abandonam setul de obiceiuri si tabieturi?

se tot spune ca dupa o anumita varsta, oamenii nu se mai pot schimba. s-au cimentat ca personalitati si doar experientele extreme mai pot aduce modificari semnificative.

ma uit insa in jurul meu si mi se pare ca premiza de mai sus este paradoxal falsa. ca de fapt, din totalul de cumul de obiceiuri, doar o mica parte reprezinta eu-l propriu. iar restul, sunt conjuncturale.

atragem oare conjuncturi care sa favorizeze anumite obiceiuri inscrise in noi? sau, mai simplu, ne adaptam stilul si obiceiurile la noile contexte, modificandu-ne astfel permanent?

dilema somnului

de vreo luna, cel mic a luat obiceiul sa se trezeasca peste noapte si sa vina in patul nostru.
in fiecare zi, ii explic ca are camera lui superba, patul lui minunant, dar nu cedeaza.
incerc sa il conving ca normalitatea presupune ca el sa doarma in camera lui si parintii in camera lor.  ii dau exemple de alti copii care au si dorm in paturile lor TOATA NOAPTEA...nimic!

pare sa il intereseze prea putin ce face Antonia sau David. imi replica mereu: "de ce, din toata casa asta, doar eu trebuie sa dorm singur? chiar nu imi place sa dorm singur!..."

si parca ma simt si eu un pic vinovata.
ca il abandonez in fiecare seara.
ca il fortez sa doarma singur.
ca 'normele' ne dau atat de furca.
ca freud a existat vreodata si ma duce cu gandul ca nu e bine sa dorm cu el.

pana la urma, fara a intra in semnificatii si consecinte presupuse, intr-un fel e chiar nedrept.
faci un copil, te angajezi la iubire neconditionata si apoi il conditionezi la o gramada de lucruri, printre care si sa doarma singur (eventual cu vreun prieten de plus, mare branza!) in timp ce tu te duci bine mersi, in camera 'parintilor' si iti vezi de viata...adica, daca as avea si eu 3 ani, nici mie nu cred ca mi s-ar parea fair!

dar nu mai am 3 ani.
si ma intreb: ce computer de bord trebuie sa aiba un bandit in stare sa isi rupa somnul, fara exceptie, in fiecare noapte, sa coboare din pat sa traverzese holul, doar pentru a sari in patul parintilor? ce soft avansat ii dicteaza implacabila trezire? si mai ales cum sa dau eu easy remove la aceasta functie??

de la ploaie la soare

se zice ca in viata este important sa acumulezi experiente. bune sau rele, nu conteaza. fiecare dintre acestea te imbogatesc.
si intr-un fel, cam asa este. raman pe pelicula memoriei, sub forma de amintiri, acele momente care ies din sintagma obisnuita a unei zile.

in 2007, fara sa fi fost microbista (poate cel mult un pic indragostita, deci dispusa sa fac lucruri nefiresti pentru mine) m-am lasat convinsa sa merg la meciul romania-olanda, la constanta.

parea o idee interesanta, o escapada din bucurestiul muncitoresc.

tot ce imi amintesc insa de la meci - nicidecum calitatea jocului, spectacol etc - nu are nici o legatura cu jocul in sine.
un stadion obosit si in momentul jocului cu doar vreo treime de locuri ocupate.
vant teribil, frig si o ploaie care iti intra pana si in suflet.

imi mai amitesc si ca, la un moment dat, am abandonat stadionul impreuna cu restul gastii. ne-am retras intr-o spelunca-bar din apropiere, care mi s-a parut cel mai grozav local din lume ever, pentru ca era cald si nu te ploua in cap. tot acolo am prins si golul aducator de mareata fericire. meritase cumva chinul celor 60 de minute indurate in frig si ploaie. simai ales al celor 90 de minute de joc pentru cei mai inversunati.

cert este ca restul saptamanii am zacut, racita cobza.

astazi se anunta soare si vreme buna.
unii (ceva mai multi decat in 2007) se duc si azi la meci.
oare va reusi romania sa marcheze victorioasa pe vreme bune si pe un stadion plin?

eu si norocul

as fi putut continua titlul cu parafraza: baba si mitraliera..
cam asa m-am considerat dintotdeauna: mai putin norocoasa decat altii.
de ce? nici nu mai stiu exact de ce.

pentru ca nu am castigat niciodata la loto.
pentru ca nu alergau baietii dupa mine cu flori in dinti, cand eram adolescenta.
pentru ca a trebuit intotdeauna sa ma chinuiesc sa arat rezonabil, cand altele au corp de zeita de mama natura.
pentru ca nu am avut niciodata un job zdrobitor de bine platit.
pentru ca mi-a luat 33 de ani pana sa intalnesc un om care sa ma convinga sa impart viata cu el. (sau pe care sa reusesc eu sa il conving..nici nu mai stiu..)

pentru ca din toate tombolele la care am jucat vreodata (e drept, probabil statistic prea putine) nu am castigat...ar fi totusi o exceptie, care merita mentionata.

in urma cu cativa ani, eram intr-un magazin de cosmeticale si am cumparat niste cadouri. la casa, m-au intrebat daca vreau sa particip la tombola. evident, am completat cu sarg. tocmai mi se explicase ca puteam castiga parfurmuri, creme etc

dupa vreo doua saptamani, ma suna cineva. ca am castigat.
aproape ca si uitasem de tombola.
ca ma asteapta sa ridic premiul.

eram atat de fericita. oarecum si emotionata. ar fi fost pentru pentru prima oara cand castigam ceva, asa, fara eforturi.

ajung la magazin.
intru.
ma pun sa semnez un proces verbal in timp ce mi se explica ca am castigat: un parfum, un gel de dus, o crema nu stiu de care si nu mai stiu ce...
sunt in al noulea cer.

in cateva minute vine o domnisoara care imi intinde o punga mica (cam un sfert din traditionala punga de 1 leu) si ma felicita.
iau cam nedumerita punga (unde or incapea toate acele minuni enumerate?) si ca sa nu par de neam prost, multumesc si plec fara sa ma uit la continut.

ies din magazin si, evident, curioasa ma uit in punga: o fiola tip tester de parfum, un gel de dus (pe modelul celor pe care le gasesti prin hoteluri) si 2 cutiute cu creme diverse, asa, cat niste capace de cola.

cam asta a fost masura norocului meu.

dar asta s-a intamplat cu mult timp in urma. de cativa ani incoace, poate dintr-o strategie pervers elaborata de subconstientul meu avid de fericire, mi-am schimbat perceptia.
nu mai astept sa-mi pice din cer premii si castiguri spectaculoase.
ma gandesc ca nici nu as aprecia corect ceva care iti pica asa, placinta.

am inceput sa gandesc lucrurile diferit. cum ca norocul sta in linistea caminului, in sanatatea parintilor si a copilului.
si, in buna masura, am cazut la pace cu norocul meu.
cateodata ma mai bantuie fantoma lipsei de noroc. apoi, incordandu-mi un pic muschii creierului si ai inimii, revin la ideea ca - in fond - sunt o norocoasa.

si mai cred ca - prin extrapolare si dupa cateva excercitii de incalzire - orice om poate fi un norocos daca asta il face pe el fericit...

cel mai iubit dintre pamanteni

cel mai slab manager pe care l-am avut vreodata (in sensul ca nu am invatat nimic de la el) a avut insa o  mare calitate: nu a incercat sa imi explice cat de minunat este sa fii parinte (atunci cand nu eram) si nici nu a insistat sa-mi povesteasca vreodata minunatele fapte ale micutilor (atunci cand nu aveam).
mi-a dat o replica care mi-a ramas in minte: "dupa ce o sa devii mama, o sa intelegi ce minune este sa ai un copil"
mi se pare cea mai corecta abordare. oarecum in acelasi spirit cu vorba batraneasca despre copii: "cine-i are, sa-i iubeasca, cine nu - sa nu-si doreasca".

si ajungem la urmatoarea situatie. lumea adulta se imparte inevitabil (indiferent de aspiratii, preferinte, care nu pot decat sa fie puncte de intersectie intre cele 2 multimi) in 2 lumi: cei cu copii, si cei fara copii.
cel putin la nivel de interese, preocupari, griji etc.
odata ce ai un copil intri intr-un alt nivel al jocului (nici mai sus, nici mai jos), iar procesul este ireversibil. nu e ca si cum te casatoresti si peste 2-3 ani divortezi. unui fost sot sau iubit ii poti dat erase partial sau total. cu copilul treaba sta altfel. 

la fel, cam toti parintii inteleg care e treaba cu copilul meu 'foc de istet' si 'dragalas nevoie mare' - in diverse variante de interpretare, si in grade relative de afectiune, cat si in functie de structura afectiva a fiecarui individ.

explicatia este inutila pentru cei fara copil. nici eu nu puteam intelege de unde atata admiratie la unii parintii pentru propriile progenituri. din afara, iti permiti sa fii critic.
apoi, cand esti apoi pus in situatia lor, incepi sa princepi.
tu, parinte, mai bine decat oricine altcineva poti percepe evolutia. si de aici, pana la cel mai iubit dintre pamanteni nu mai este nici un pas.

asta este realitatea.
copilul meu este, pentru mine, cel mai iubit dintre pamanteni.
nu imi mai amitesc exact cine il iubea asa de mult pe personajul lui preda. sau care era metafora sintagmei (probabil o ironie). mi se pare insa ca, la propriu, reflecta foarte bine relatia dintre parinte si copil.

cel mai iubit dintre pamanteni. atat de iubit, pe cat nu credeai tu ca poti iubi vreodata.

nume de cod: decodorul

in urma cu circa 4 saptamani a sunat un tanar la usa.
ca ar fi de la rds (nu avea tricou inscriptionat, legitimatie la vedere etc). doar cu bagaj mare de mana la picioare. daca poate sa intre. ii cer legitimatia si il las sa intre. scoate un aparat din geanta de voiaj.
il intreb ce face, nu inteleg...
ca vrea sa instaleze un decodor. ca e gratuit.
bine, dar eu nu vreau...nu am nevoie de inca o masinarie in casa, de o telecomanda in plus!
ma anunta ca daca nu imi pun decodorul, nu o sa mai prind HBO.
stau un pic (dar nu prea mult) in cumpana. ok. renunt la hbo. si asa nu prea ma uit la nici un film cap coada. ma gandesc ca tot raul e spre bine. scutesc 3-4 euro aruncati aiurea luna de luna.
pleaca.

peste 2 zile ma suna o voce blonda de la rds. ca au o promotie. ca imi instaleaza gratuit un decodor.
bine, dar eu nu vreau...
dar poate copii mei or sa vrea.
what?
ca imaginea pe digital e mai buna.
fleoshk! cate nazuri...vad foarte bine si pe analogic!

peste vreo trei zile vine alt tanar la usa. ca si el e tot de la rds.
dar am vorbit cu colegii Dvs. nu ma intereseaza sa imi pun decodor.
dar stiti ca e gratis?
stiu! (si rahatul de caini maidanezi de pe strada, tot gratis)..
isi cere scuze, ca el azi a venit de braila si i s-a dat o lista...
nu-i nimic.

au mai urmat alte 2 telefoane cu voci blonde de la rds. ambele voci graindu-mi despre gratuitatea decodorului.

dupa 2 saptamani a disparut HBO si a aparut un obscur canal F&H. asta e! ma asteptam la asta.

dupa inca 1 saptamana SMS de la rds ca sa dau scanare la 1 oct pentru ca vor schimba frecventele.

am dat scanare... surpriza! dupa trecerea in nefiinta a lui HBO, au disparut tot felul de alte canale (TLC, TV100, o serie de Discovery-uri...). nu prea imi pica bine. asa ca ma bag pe scanare manuala. poate totusi sunt undeva...but niet!

azi era in drum un centru RDS. intru si intreb ce s-a intamplat cu canalele respective.
doamna de la ghiseu e chiar indignata ca as avea pretentia sa prind acele canale..de parca de ani de zile nu le platesc cu regularitate!
daca nu aveti decodor, nu le puteti prinde!
opaaa!

multumesc pe aceasta cale nenumaratilor angajati RDS care au stiut sa-mi comunice gratuitatea minunatului decodor, dar au omis sa imi explice si la ce ar fi bun (altceva decat claritatea imaginii).
si mai ales, multumesc RDS-ului (si familiei sale) pentru preocuparea pe care a dovedit-o pentru clientii sai luand decizia univoca si unilaterala sa taie canale si schimbe pachetele fara instiintari prealabile si dovedind astfel un imens respect fata client, cat si abilitati excelente de comunicare ineficienta.

cioara vopsita sau comisionul marit

de obicei nu prea zabovesc asupra comunicarilor pe care le trimite banca.
azi, fiindca am gasit in inbox 2 mesaje tip fishing, am deschis si emailul de la banca. ma gandeam ca poate au trimis vreo avertizare. cum sa nu picam (pentru cei care ar fi gata sa pice) in plasele 'fish-erilor'.

dar nu..m-am inselat... banca a trimis inca o notificare...

"Stimate client,

Dorim sa va multumim pentru ca ati ales [BANCA NOASTRA MINUNATA] si sa va asiguram de preocuparea noastra permanenta pentru imbunatatirea ofertei si serviciilor oferite.

Pentru informarea dumneavoastra corespunzatoare, va aducem la cunostinta faptul ca, incepand cu data de [CURAND], Lista de tarife si comisioane va fi actualizata, dupa cum urmeaza [...]"

ce nu am inteles este legatura absconsa dintre calitate si preturi..ma anunta ca sunt preocupati de calitatea serviciilor pe care le ofera, dar tot restul mesajului contine numai informatii de - evident! - crestere (de aceasta data substantiala) a comisioanelor.

asadar, draga banca, in ce consta mai exact preocuparea - atentie, PERMANENTA - 'pentru imbunatatire a ofertei si serviciilor'? ca eu tot nu am inteles....

altfel, continuand in acest spirit (si ca urmare a scaderii activitatii generale), peste vreo 2 ani vom plati 100 ron la fiecare interogare de sold. asta daca vom mai avea ce sa interogam...