sâmbătă, 26 mai 2012

783: un vis, o minune

5 zile roma: superb, dar concluzionez ca italienii sunt extrem de apropiati de noi. ca si civilizatie, ca spirit, ca atitudini.

revin pe otopeni. calculez optiunile de drum spre casa. ajung la concluzia ca 783+metrou de la victoriei este cea mai buna optiune. ieftin si (mai ales!) rapid, tinand cont de ambuteiajele din centru, la ora 6 dupa-amiaza.
urc in 783. e inca aproape gol.
pana la piata scanteii, pardon, a presei libere, este arhiplin.
au urcat multi. au coborat mai deloc.
muncitori cu uniformele murdare.
tarani cu hainele mirosind a tranpiratie.
diversi minoritari, dar nu numai, duhnind a alcool.
mai deschid cate o bere si in autobuz, ca sa continue distractia.
sunt oarecum surprinsa, publicul nu corespunde cu ceea ce ma asteptam eu sa constituie populatia unui RATB special.
e cald, geamurile sunt deschise si totusi este irespirabil.
astept cu nerabdare si oarecare tensiune sa ma distrez cu aglomeratia metroului din victoriei.
sper sincer ca acolo o sa am mai mult noroc. desi la fel sperasem si cu 783.

imi retractez rapid, la numai 30 de minute de la aterizare, parerea referitoare la asemanarile dintre cele 2 neamuri, vag inrudite.

de la calugar la calau

in urma cu cateva sute de ani se promovau ca "beacon on top of the hill", un fel de portavoce a unei noii civilizatii, care din varful dealului sa aduca lumina, cunoastere, inspiratie.
erau oarecum umili, proaspat debarcati, protestanti si ambitiosi. avea o etica a minimului consum si a acumularii, a muncii si a simplitatii.
sute de ani au trecut, si cu toata etica si protestantismul din ei, au macelarit civilizatii intregi de amerindieni (fara sacrificiu, cum s-ar putea construi ceva maret??) s-au batut intre ei pentru putere si pamant, iar cand au epuizat conflictele interne si s-au clarificat fortele, au purces sa "democratizeze" diverse tari din te miri ce parte a lumii.

cu ceva timp in urma am trecut pe langa relativ noua ambasada a SUA (zona Baneasa).
nu ca mi-ar fi placut la nebunie sediul din Arghezi - pe care, fie vorba intre noi nici nu il desluseai de randurile dese si lungi de candidati la viza - dar am fost ...SHOKATA???
daca nu ati vazut enormitatea, merita o 'vizitati', din mers, de pe marginea soselei...
imensa, super-securizata, in mijlocul campului, o combinatie intre Pentagon, un buncar, Casa Poporului si Alcatraz...
ambasada Americii, aceeasi America care (nu e greseala, stai linistit) ne invita sa visam la 'Americam Dream', are un sediu atat de impunator incat este aproape infricosator. o adevarata cazemata (oare ofiterii de la interviuri mai stau tot mai sus decat cei intervievati?), care iti comunica din start cine e seful si raportul de forte.
nu pare sa fi ramas prea multe urme din spiritul crestin de iluminare.
nu se vad nici prea multe farame de prieteni prin portile si filtrele de securitate.

si ma intreb: cum se poate asa o trecere...sa fie asta pretul 'suprematiei'? nu se poate sa fii mare si frumos? oare si imperiul roman era la fel de dizgratios pe alocuri?