cel mai tare din parcare

ma duc la piata. caut indelung si gasesc cu greu un loc de parcare 'rezonabil'. fug repede in piata, termin treaba, ma intorc la masina.
sting avariile, cand sa plec imi bate un tip in geam.
are in mana un morman de bilete de parcare cu insemnul guvernului romaniei.
vis-a-vis de noi e o masina de politie.
"va rog sa platiti parcarea"
"dar cum stiti cat am stat?"
"va taxez minim. adica 1h. 2 lei"
ma caut in buzunare dupa marunt.
imi amintesc ca am lasat masina pe avarii fiindca pe locul respectiv era un semn ca b-nu stiu care are parcarea..
"aveti o legitimatie?"
"sigur!"
"puteti sa mi-o aratati si mie?"
"sigur! hai lasati, dati-mi 1 leu si gata!"
"va dau, dar va rog sa imi aratati si mie legitimatia!"
"ma duc sa o iau de la seful.." si pleaca..
vis-a-vis, politistul sta in masina si fumeaza o tigara...

telefonita

ma duc sa il iau pe baiat de la gradinita. sunt max 2km de unde sunt eu, pana la gradinita. ma urc in masina, la iesirea din parcare, unul cu semnal de dreapta intarzie sa iasa. stau cat stau, ma hotarasc sa-l ocolesc si sa fac dreapta. omul vorbea la mobil.
la trecerea de pietoni, o pietoanca, cu mana la ureche, vorbind la mobil, fara sa vada prea bine ce si de unde vine, dar fara nici cea mai mare apasare, ba evita, ba calca mai departe pe trecerea de pietoni. hai, soro, treci odata, ca din cauza ta imi iau astia carnetul..!
mai incolo, pe trotuar, remarc o bona (probabil), sta la marginea trotuarului, cu o mana pe tricicleta si alta pe telefon, vorbind, dar gata oricand sa se lanseze pe trecere. copilul urla si se agita in tricicleta, probabil plictisit.
lista ar putea continua.

intuitia feminina

ma uit pe geam...se vede soare si cred ca azi o sa fie o frumoasa, asa ca ma imbrac lejer.
sa o iau pe jos sau sa astept tramvaiul? o iau pe jos, ca - daca ma pun in statie - parca vad ca stau o vesnicie pana vine tramvaiul.

e frig, vant si da sa ploua.
tramvaiul a trecut pe langa mine dupa ce mersesem doar vreo 500 de metri..

si, cum ramane cu intuitia feminina?

cauzele stressului

diseara, la cina, se anunta vizita unor cunostinte din provincie.
imi programez sa lucrez mai putin astazi si sa pregatesc cina.
imi fac lista, ma duc la supermarket. vin acasa, ma schimb, ma apuc de treaba.
pregatesc felul principal, pun la cuptor.
pregatesc desertul, scot felul principal de la cuptor, pun desertul la cuptor.
imi dau seama ca s-a facut mizerie in bucatarie. ma apuc sa curat bucataria.
imi dau seama ca am transpirat si miros a bucatarie. ma duc sa ma spal.
sunt deja obosita.
imi dau seama ca nu avem nimic de baut. ma duc din nou la market. opresc si in piata pentru fructe.

vine vizita. sunt obositi si ei dupa drum, oarecum plictisiti. sper ca tot de drum!
servim felul principal. strang farfuriile pe jumatate pline.
aduc desertul. este 'prea putin dulce' pentru gustul ei.
conversatia curge cu sincope si fara prea multa esenta.
ii intreb ce vor se bea. iau paharele si pun la fiecare ce-si doreste.
la plecare mi se arunca, din rever, o observatie: ca as parea cam stresata, si ca nu e cazul, doar nu lucrez la vreo corporatie...ignor replica, as putea raspunde pretios, dar e tarziu si nu are sens.
spun la revedere si ma intorc in casa cam 'stressata'; stiu cam am multe vase si pahare de spalat, iar maine plec devreme la lucru...

concluzia: no matter who, data viitoare avem doar pizza cu livrare la domiciliu!