initial cam dezamagiti, gandindu-ne ca ne-a dat traficul si programul peste cap, vizita Papei s-a dovedit a fi o mare sansa, mai ales ca orasul in sine nu ascundea prea multe spectacole si secrete miraculoase..
prima surpriza: pe la 7am iesit la o scurta alergare. pe strazi, din si catre toate directiile, oameni.. surprinzator, mai ales pentru o zi de duminica in care te astepti ca oamenii sa leneveasca un pic la micul dejun. se clarifica din start faptul ca pentru ei nu este o zi oarecare.
a doua surpriza: pe la 10 plecam in cautarea Papei. nu prea intelegem de ce lumea merge in mai multe directii. dupa ceva investigatii (ori nu ii intelegm noi pe politisti, ori nu ne inteleg ei :-) pricepem ca sunt mai multe locuri undepPapa este-si-nu-este: la basilica, la palazzo, in centru, la amfiteatru...are un program, si trece prin mai multe locuri, dar ecrane mari il fac prezent pe parcursul intregii zile, in cele mai importante puncte ale orasului. momentul crucial este anuntat la ora 17:00 cand Papa va vorbi in piata centrala...
orasul e plin de oameni (nici gand de batranele cu basmale in cap!), arata ca o un mare stadion pe care se da cel mai important concert al anului. politisti, jandarmi, detectivi, men in black in BMW-uri negre - pare ca toata 'fortza' italiei s-a revarsat in Cagliari... in fiecare piateta e instalat un punct de prim ajutor. la fiecare intersectie se impart sticle de apa. cred ca sunt tone de apa..cine are nevoie ia, cine nu - nu...la noi, toate rezervele de apa ar fi disparut, probabil, pana la orele amiezei.
ne plimbam si noi dintr-un loc in altul, ocazie cu care vizitam si orasul.
reusim chiar sa ii facem o poza Papei (sigur, nu cea mai reusita...asta spune totul despre talentul meu dorit, dar inexistent!).
o zi de relaxare urbana. o zi fara masina si fara plaja. umblam in lung si-n lat prin cagliari pana pe la 6 dupa-amiaza. apoi ne retragem pe terasa pensiunii, si (ca in nici o alta seara!) apucam sa citim, sa bem o un vin rose, sa ne bucuram de o seara linistita.
impresionanta ca amintire ramane insa mobilizarea de forte, organizarea impecabila si nivelul de civilizatie... pana seara la 8 orasul era gol, linistit, curat - exact la fel ca si cu o zi in urma. Papa a venit, a vorbit si a plecat. o curatenie linistita, pe care ma indoiesc ca as putea sa o regasesc la nivel miortic.
nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca am fost inca de pe vremea lui Traian si vom ramane - indiferent de vremuri - la periferia civilizatiei. un statut de (ne)invins, imposibil de depasit....
