spontan, dar de o spontaneitate bine calculata...

e vineri.
stau si ma gandesc ca nu stiu ce o sa facem week-end-ul asta. mi-a fost rau toata saptamana si nu mi-a ars de planificari.
pun la repede la cale o intalnire cu o prietena...iau la rand familia, mai pun o vizita duminica dimineata...
in continuare raman 'necompletate' 2 dupa-amieze....
fir-ar!!..... dupa-amiezele sunt intotdeauna cele mai lungi...

as vrea sa contribuie si el la programul de final de saptamana. destul ca in timpul saptamanii doar eu mai fac aranjamente de vizite....

l-as vrea mai calculat. sa-l vad ca face si el niste planuri...

acesta este adevarul: vrem un barbat...puternic - dar nu un pachet injectat de muschi, sexy - dar nu un gigolo caruia sa ii fuga ochii si picioarele aiurea, inteligent - dar nu hipersensibil si angoasat, iubitor - dar nu sufocant si plictisitor, spontan - dar capabil sa faca planificari detaliate si nu imprastiat sau socant de surprinzator.

vrem, de fapt, de cele mai multe ori, aceea spontaneitate calculata - cu care ne-am invatat din filmele americane: azi o floare, maine o bomboana, un sarut ca o atingere de vant pe umeri, un picnic neprogramat in mijlocul unei zile lucratoare....toate, insa pe fundalul unei vieti de o siguranta bine calculata!

pentru ca nu ne place ideea ca am ramane fara cadou aniversar, ca ar putea sa schimbe brusc ora la care trebuie sa ne intalnim, ca ar putea decide chiar acum ca diseara sa iasa cu baietii, iar ca peste 2 saptamani va decide sa plece intr-o delegatie de 3 zile fara nici un anunt prealabil...

sigur, spontan suna bine. spontaneitatea este atractiva. e ca o blonda cu picioare lungi care face gropite in obraji cand zambeste, dar care, de fapt, nu zambeste niciodata la tine.

rigurozitatea e terna. e ca un angajat plictisit(or) dintr-o coportatie cu tavite de IN/OUT, care abia asteapta sa iasa sa se-mbete cu colegii ca sa uite ce job/sef de rahat are. si totusi, macar are prieteni...si multe alte beneficii concrete.

si in fapt suntem si una si cealalta. in proportii diferite si cu manifestari proprii.

ma uit din nou pe calendar.
ma gandesc ca pana la urma nu e chiar asa de rau. daca ar fi dupa mine, nu as pleca niciodata in concediu. intr-o zi, fara nici o legatura cu nimic, a cumparat pur si simplu biletele de avion si m-a anuntat ca plecam in sicilia. la fel si cu bruxelles.
o sa ma ocup eu de vizitele saptamanale. il las pe el sa planifice 'spontan' concediile...

ce au regizorii cu femeile politiste??

imi plac filmele polististe sau mistery.
probabil ca satisfac necesarul meu de 'thrill' fara a pica in extrema.

in aceasta ordine de idei, am apucat sa ma uit la un nou (?) serial politist...Castle. mai ales la inceput, mi-a placut. catchy, scenariu destul de bine condimentat, etc.
pe masura ce avanseaza, ma scoate din sarite un detaliu - minor, probabil...dar, n-am ce-i face, nu pot trece peste el..

doamna politista debutase binisor: avea parul scurtut, imbracata simplut si fara etalari de dosuri sau alte artificii.

acum a ajuns o adevarata Barby. par lung - mereu atent coafat, niste tocuri IMENSE.
nu pot sa cred ca e posibil sa urmaresti infractori, sa scapi frecvent din capcane mortale si sa te mai si ajute faptul ca ai tocuri de peste 10 cm!
ah..si colac peste pupaza din bruneta (cum era in primele episoade), a ajuns aproape blonda!

mai avusesem candva o nemultumire similara leagat de vestimentatie/incaltaminte, pe cand urmaream dosarele X; imi amintesc - si acolo - niste tocuri in actiune... dar Scully (asa o chema?) imi dau seama acum, era chiar rezonabila....fata de aberatia din Castle..

ma gandesc ca daca tot s-au apucat sa le puna pe femei in roluri de politiste, ar fi grozav sa le dea si niste personaje mai realiste. inteleg ca 'hot; vinde, dar - la naiba - 15 cm??
ce urmeaza?
femei pompieri imbracate in rochii lungi latex si care salveaza bebelusi din ghearele flacarilor?
sau poate femei chirurg cu unghii false de 3 cm?

uneori am senzatia ca aceasta chestie, 'objectifying woman', depaseste orice limita...nu era suficient ca tipa arata super? tocuri, coafuri, pantaloni mulati...zau, asa...

prima impresie

mi s-a intamplat in repetate randuri...prima impresie ma insala, instinctul meu feminina nu performeaza...si asta mi se intampla des...
cu siguranta nu as fi deloc potrivita pe un post de selectie de personal...
------
ea este o romanca plecata de vreo 40 de ani din tara..romanca, vorba vine..oricum are buletin de bucuresti.
intarzie la intalniri.
intra in incapere val-vartej, aproape ca face curent.
se agita cand vorbeste, vorbeste mult, arunca cu gratuitati, se precipita, pare ca se dezmembreaza cu totul.
vorbeste de apartamentele ei, ca si cum nu le-ar sti bine numarul.
se imbracata aproape la fel de prost (dar probabil sensibil mai scump) ca tanti viorica care isi ia hainele din piata progresu.

la prima intalnire aproape ma simt angoasata, incapabila sa leg o conversatie in firea ei. agitatia ei mi se transmite sub forma de tensiune.

azi a intarziat, ca de obicei, si - asa cum era de asteptat - a intrat la fel de precipatata in incapere.
dar am stat altfel de vorba.
intr-adevar are multe proprietati. de care s-a ocupat integral. ea a investit atunci cand imobiliarele noastre erau seminte pentru altii. singura si-a inmultit banii, inchiriind, revanzand.
are si o afacere cu antichitati. le cumpara din anumite locuri, le revinde in licitatii.
are si un magazin produse vestimentare si accesorii. isi face singura selectiile si plasamentele.
traieste de 40 ani in afara tarii.
parintii i-au murit de mult...(nu stiu exact ce inseamna asta in raport cu varsta ei)
este vaduva de ceva vreme
are un copil de 13 ani si nici un ajutor de la familie de ani buni.
------
dupa cum spuneam, prima impresie functioneaza cam la fel de bine precum prognoza meteo TV.
ca atare, in timp am invatat sa fiu rezervata - chiar si fata de mine - cu parerile despre ceilalti.
un singur gand ma incanta, atunci cand vine vorba de intuitia mea feminina: as fi fost un barbat pe cinste! :-)