marți, 19 februarie 2013

cura de slabire

de cand ma stiu, ma lupt cu kilogramele intr-o forma sau alta..

copil fiind am facut tot felul de sporturi: gimnastica, balet..ani de zile am fost interogata zilnic de madamme ce am am mancat dimineata. si daca cumva mentionam o felie de paine cu gem, nu era prea bine..

mai tarziu, prin liceu, m-am lasat de sport, evident m-am ingrasat si nu mai trebuia sa imi monitorizeze nimeni feliile de paine, o faceam sigura, aproape din reflex.

am incercat de-a lungul timpului mai toate curele de slabire posibile: Atkins, disociat, cura de 14 zile cu cafea simpla dimineata, cura cu varza etc, etc...slabeam o vreme, si apoi - hop! - din nou ma ingrasam... am ajuns sa cunosc mai ceva decat un nutritionist valorile kilocalorice ale alimentelor si alte detalii legate de alimentatie (ce sa mananci cand, in ce combinatii, ce sa nu manaci si cand etc)

dar distanta de la teorie, la practica este ...IIIIIIIIMENNNSA!

de vreo zece ani incoace am inteles ca de fapt toata viata mea a fost si va fi o 'cura de slabire'. adica trebuie sa fiu permanent atenta la ce mananc. si sa imi 'sacrific' topul listei mele de 'favorites' in materie de (non)alimentatie, un top cat se poate de toxic...
- ciocolata si alte nebunii derivate: biscuiti cu crema de ciocolata, prajituri cu crema de ciocolata, batoane de ciocolata, napolitane cu ciocolate etc etc..
- chipsuri
- sucuri (daca se poate cola!) oricand mai gustoase decat apa sau ceaiul

de ceva vreme mi-am propus sa fac din lista de favorites, lista de exceptii si sa apelez la ea doar foarte rar pe motive de 'merit exceptional'.
in contrabalans am inceput sa fac sport regulat - e penitenta mea permanenta in contrabalans cu placerea de a manca.
iar lupta mea astazi este sa ma mentin in niste limite decente.

am ajuns sa mananc chipsuri o data pe an, poate..cola si alte sucuri de acest soi beau accidental.

nu am reusit insa intr-un aspect: sa renunt la dulciuri...simt ca daca nu mananc ceva dulce, nu am trait ziua. si ma tot sacaie, in mintea mea, un filmulet tedx pe care l-am vazut cu ceva timp in urma: spunea ca schimbarile si obiectivele importante se realizeaza prin pasi mici, ceea ce este complet adevarat. exemplul era sa renunti la zahar 30 de zile.
http://www.ted.com/talks/matt_cutts_try_something_new_for_30_days.html

intrebarea mea acum este: daca renunt la zahar in forma lui propriu-zisa (zahar in cafea, cei etc) dar mananc ciocolata se pune ca am renuntat la zahar? :-)

si nu ma pot abtine sa ma gandesc: fericiti cei carora nu le pac dulciurile!

joi, 14 februarie 2013

parcarea subterana de la universitate

a durat..chiar, cat a durat?..nici nu mai tin minte.. oricum, mult, ca sa termine primaria parcarea subterana de la universitate.

primele luni au lasat la liber, ceea ce nu a fost chiar rau. o modalitate buna de promovare pentru ei, o modalitate de 'acomodare' pentru soferi. zic de acomodare pentru nu este chiar cea mai prietenoasa parcare din cate am vazut.

ieri, ora 13, intalnire la universitate.
imi calculez ruta.
fac stanga, mai am vreo 2-300 de metri pana la intrarea in parcare.
pe strazile din jur nebunie: masini parcate aiurea, masini lasate pe intermitent, claxoane, tot tacamul...

incepe sa se strecoare in mintea mea ideea ca n-am mai fost la ora asta in parcarea subterana. poate ca e plina si tocmai de aceea mai strazile sunt totusi pline de masini parcate abuziv. poate nu gasesc locuri in parcarea subterana...ce ma fac? o sa intarziu la intalnire..!

ajung la gura de intrare in parcare. inca alte 3 masini fac in fata mea coada. ma uit la afisajul "LIBER" si ma astept sa se schimbe dintr-o secunda in alta. nu se schimba. ajung la tonomatul de tichete de parcare si ma uit la panoul care indica locurile libere: 9 la -1, si mult peste 100 de locuri libere la nivelele -2 si -3.. ma linistesc si dau sa cobor la 'crocodil'.

parcarea e aproape libera. abia ma pot hotari unde sa parchez. nici macar faptul ca este o parcare un pic cam inghesuita nu ma stinghereste deloc. e bine. nu vine nimeni la mine sa imi ceara bani ca pe un favor fara sa aiba vreo legatura cu parcarea sau domeniul public. platesc 2.5 ron si nu ploua, nu bate vantul (apropos, au mai crescut tariful sau mi se pare mie?)

si nu ma pot abtine sa ma intreb: de ce mi-as lasa aiurea masina pe strazi (asta dupa ce am obosit vanand un loc mai acatari), parcata de-a-n 'picioarele', cand am parcarea la 200m? zau daca inteleg...

marți, 12 februarie 2013

ce mai citim?

am avut perioade in care am citit fff mult, perioade in care nu am citit mai deloc.
la fel cum am avut perioade in care nu am facut sport; sau in care vedeam zilnic cate un film; sau in care am mancat zilnic chipsuri :-)

de ceva vreme, incerc sa tin un ritm decent al lecturii. pentru ca am convingerea ca si cititul (la fel ca si dieta sau sportul tine de obisnuita, de cultivarea obiceiului).

nu mi-am propus sa citesc o carte pe saptamana, sau una pe luna. dar mi-am propus sa citesc. am observat ca cititul seara face in general bine. parca reusesc sa ma detasez mai bine de gandurile mele, parca dorm mai bine; in plus e mult mai productiv decat navigarea pe canalele tv...

cum biblioteca mea contine in principal carti citite (sau carti pe care le-am inceput sau abandonat din diverse motive - si care ar avea aceeasi soarta cel mai probabil si la a doua incercare), am inceput sa caut carti...

am tot cumparat in ultima vreme..
am mai imprumutat, citit, returnat, de regula de la prieteni..

si totusi..parca mi se pare mai greu decat altadata sa reusesc sa pun mana pe o carte traznet..am nimerit fie povesti frumoase dar destul de mediocru scrise, fie romane bine scrise, dar cu povesti mediocre.

as vrea sa prind un roman care sa ma tina cu sufletul la gura, o carte pe care sa imi vina greu sa o inchid. la care sa trebuiasca sa lungesc agonia finalului prin portionare controlata, adica sa las ultimele 10-20 de pagini, cireasa de pe tort, de citit pentru 'maine', ca sa ma mai pot bucura de lectura inca o zi...cum faceam pe 13 ani cu 'pe aripile vantului' pe care o ascundeam sub perna, sau la 18 ani cu eliade, sau la 24 de ani cu preda, sau acum cativa ani cu murakami..

unde sunt cartile bune? am devenit eu prea 'pricinoasa' sau nu mi se potrivesc productiile mai recente?

mi-e asa de dor de o carte buna-buna...!