cand povestitorul asculta

seara. emisiune interesanta pe tmctv. o invitata vorbeste despre vacanta in doi pe coasta amalfiei.
moderatoarea: "ati fost la vezuviu?" "personal, cand am fost am stat la hotel X" (un hotel de 5 stele) etc etc
continua emisiunea. se vorbeste despre mancarea italiana.
moderatoarea "cand am fost la paris, am mers la un restaurant deosebit unde erai legat la ochi ca sa stimulezi simturile mirosului si gustului. personal, martusiresc ca nu m-am putut concentra decat la ceea ce vorbeau cei din jurul meu" etc etc
deja moderatoarea vorbeste cam la fel de mult ca si invitata. ca sa ne spuna pe unde a fost, la ce hoteluri a stat si la ce resturanta (scumpe, se intelege) a mancat.
am o banuiala ca invitata se simte usor stingherita de interventiile ei.
de ce a mai chemat pe altcineva in emisiune daca ea singura are asa de multe sa ne spuna?
cred ca nu se poate abtine..ii place sa se auda vorbind, desi ma gandesc ca nu se aude pe sine..daca s-ar auzi, si-ar da seama - probabil - de penibilul situatiei...

greu cu revelionul...

the more, the merrier..dar, pe de alta parte, si criterii mai bogate in alegerea locatiei. factorul pret devine f important.

cel mai simplu: la noi, pe undeva, la munte
cel mai bine: la austrieci, pentru partiile mai bune
cel mai probabil: la bulgari...au un raport pret/calitate imbatabil!

as vrea sa nu fac un drum de 8h in miez de iarna...
e drept partiile bulgaresti sunt net superioare, conditiile sunt aproape inegalabile (la noi doar cele mai scumpe hoteluri pot concura cu un hotel oarecare de la ei) .. poate as convinge lumea sa accepte conditii mai modeste (fara hammam, piscina cu apa termala, loc de joaca si alte minuni) daca macar as gasi ceva la un pret apropiat la noi...

cu regret si parere sincera de rau, cred ca - desi imi doresc din suflet sa dau banii concetatenilor mei - pana la urma o sa ramanem cu alternativa bulgareasca....nu ca n-as vrea sa-i dau aici, dar ai nostri nu vor (doar atat!)

cel mai bun prieten al omului

ma duc in parcare spre masina. pana la usa masinii ocolesc doua productii fecale canine, probabil de la vecinii care isi plimba dimineata/seara cainii in spatele blocului.
merg in parc si pana la locul de joaca trec cu atentie pe langa vreo 4-5 maidanezi, pe care - ma rog - sa nu ii apuce vreun latrat isteric de haita. la locul de joaca dau tarcoale alti 2-3 caini si ma intreb cat de 'safe' e sa iti lasi copilul sa se joace acolo unde niste caini oarecare pun labele, botul sau fac si pipi cateodata.
ma duc la market si la coltul strazii, alaturi de cativa aurolaci aparuti in ultimele luni, zac si niste caini 'comunitari'. din nou, sper, sa nu aiba accese de furie.
as vrea sa iau bicicleta azi, sa imi fac drumurile fara masina. dar ma razgandesc repede, stiu ca - mai ales la biciclisti - cainii au reactii.
am o viziune a unui oras care, in cativa ani, la referendum va iesi cu o alta populatie majoritara: de etnie canina.
sa nu ma intelegeti gresit: am avut candva un catel pe care l-am iubit suficient cat sa imi dau seama ca, la un moment dat, devenise nefericit sa ma astepte o zi intreaga intr-un apartament mic-mic. asa ca l-am dus la tara, unde a devenit stapan fericit pe sute de metri de curte.
imi plac in continuare cainii, dar nu cei care stau aiurea pe strazi, care devin agresivi - de foame, de frica sau in haita. nu asa vad eu ca ar trebui sa existe cel mai bun prieten al omului.

exigent sau indulgent?

"nu il lua toata ziua-buna ziua in brate, ca o sa iti iasa un rasfatat."
"iubeste-l si bucura-te de iubirea lui, ca nu o sa te mai intalnesti cu varsta asta. creste, si pe urma nu mai vrea el sa fie alintat"
"nu ii face toate poftele ca ti se urca in cap"
"ce te costa sa ii faci pe plac? atata vreme cat cererile lui sunt nevinovate, fa'i pe plac, sa fie si el fericit, macar acum...mai tarziu o sa aiba gradinita, scoala, etc...viata e plina de restrictii.."
"sa nu dormi cu el in pat ca iti dai peste cap toata viata ta personala"
"cat o sa vrea sa doarma cu tine in pat? doar nu pana la 18 ani!"
"da-i bucatele de mancare si lasa-l sa invete sa manance singur!"
"a ramas vreun om care sa nu invete sa manance? nu forta copilul, ajuta-l.."
nu ma pot hotari cu cine sa votez. de 2 ani sunt un cetatean turmentat...

aveti o tigara?

Merg pe strada. In statia de autobuz, o tipa bine, imbracata cu oarecare stil, sta pe banca. Probabil asteapta.
"Aveti o tigara sa imi dati si mie?" spune cu voce mai mult soptita. Eu presupun ca intensitatea redusa este generata de rusine, sau jena..ma rog, nu ma chinuiesc prea mult sa o descifrez.
Ma opresc, scot din geanta pachetul, ii intind pachetul cu o tigara scoasa.
Bucuroasa, intinde mana si trage tigarea pe care si-o aprinde in a doua secunda. Omite sa imi multumeasca. Poate din greseala. Apoi, cu privirea la pachetul inca generos, cu ceva mai mult aplomb decat prima oara:
"Nu puteti sa ne dati doua tigari?"
Ma uit la ea, ma uit in jur. Nimic. Raspund sec:
"Nu."
Plec dezamagita. De mine, normal.

baba merge la coafor

"stii, nu ne este usor; avem rate, salariile au cam scazut. acum si copilul.. am cheltuit o gramada pe ecografii si doctor. trebuie sa ii luam patut, carucior, si cate si mai cate..." "lasa, mah, ca te mai ajut si eu; si mai sunt si alti parinti. uite patut iti pot da eu, ca noi nu il mai folosim si este in stare f buna; practic nici nu prea l-am folosit :-) "
"aaah, nu-i nevoie, multumim. am vazut eu la un magazin un patut care mi-a placut si vreau sa il iau pe acela. e frumos colorat, cu desene pentru copii. dar daca ai sterilizator, d'ala as avea nevoie."
"d'ala n-am, din pacate. dar hainute am pastrat; multe au fost purtate doar de cateva ori"
"nu stiu ce sa zic. sotul meu nu este de acord sa luam hainute care au fost purtate de alti copii."
"de ce?"
"ca, cica, nu suntem ultimii saraci"
"pai ce are saracia cu asta?..e pacat sa dai bani pe hainute pe care le poarta doar de cateva ori. cresc repede, o sa vezi. poti sa iei si tu pentru placerea ta, dar nu neaparat pe toate.."
"lasa, mah, ne descurcam noi.."
"cum vrei.."