Caramitru Malaele

mi-am zis ca nu poate fi ratat. dar una peste alta spectacolul in sine a cam fost.
ce am aflat: ca sunt doi mari actori - ceea ce stiam deja
ca sunt grozavi - ceea ce stiam deja
singura surpriza a fost violoncelistul si vocea sa de aur.
in rest...mai nimic.
poantele lui malaele le cam stiam.
poemele recitate de caramitru m-a dus cu mintea in anii 90 cand era o adevarata moda sa apara mari actori la televizor si sa recite din diversi.
combinatia? da, interesanta; bufonul si regele; comicul si tragicul
usor cam pe genunchi.
usor dezamagitor.
poate, gresesc eu; dar la valoarea lor ma asteptam la ceva.... la altceva :-)

Romania e grozava

cu ceva vreme inainte de 1 dec, a inceput o intreaga campanie pro-RO
acum toti gesticuleaza si articuleaza ca avem calitati, tara minunata, progrese incomensurabile si un viitor de aur; poze, filme, eseuri...
as vrea sa ma pot alatura curentului. macar o data sa fiu si eu de gasca.
mai ales ca am decis sa raman aici...
as vrea sa pot sa fac o lista
dar in afara faptului ca ma simt 'ca acasa' (din obisnuinta, evident), ca am familia si prietenii (putini, stiu!) aproape, ca limba romana e cea care ma ajuta sa imi castig banii si ca in alta tara nu prea as avea ce sa fac profesional, ca pot sa ma bucur de teatru si alte distractii la preturi pe masura banilor...
in fiecare dimineata ma izbesc de soferi care au o nesimtire atroce (dezvoltata si de lipsa unor penalitati pe masura): masini pe avarii te miri unde, parcari dureros de nesimtite, etc
in fiecare dimineata fac slalom printre kktzi de catei cu sau fara stapan (ca oricum nu are nici o importanta, in 30 ani am vazut un singur stapan de caine care a strans dupa animal)
in fiecare zi ma izbesc de cate un individ care isi scuipa flegma sau mucii pe astfaltul pe care ceilalti merg

as vrea...insa nu vad cum si unde sa gasesc motivatia mandriei. mi se pare ca tzara asta este ca un fiu risipitor. o iubesti in mod straniu, chiar daca te scoate din minti. dar mandrie...hai sa fim seriosi!

teatru adevarat

merg la teatru cand apuc. la piese recomandate sau aiurea, unde gasesc bilete..
initial, programatic mergeam in principal la comedii. ca sa ma relaxez.
apoi am revenit la ideea ca adevarata dramaturgie nu consta in comedii.
dar tot nu e bine...
am devenit nazuroasa si critica.
mi se pare ca, in mare - exceptand comediile, desi nici acolo nu e garantat - piesele sunt parca alese pe criterii de violenta.
fie se tipa, se urla mai mult decat as considera suportabil.
fie limbajul - atat ca lexic, cat si contextual - este mai violent decat mi s-ar parea acceptabil.
iubita isi injura ca un birjar iubitul din tinerete nerecuperat.
bunica urla la nepot ca e idiot si secatura.
inteleg principiul limitei de confort, dar mi se pare ca aceasta limita a fost impinsa prea mult.
toate au recenzii excelente.
ce sa fac?
sa revin la comedii?

de la preturi mici la 'bucurie la cutie'..

pe principiul banii nu aduc fericirea, emag-ul a renuntat (cu exceptia promotilor poate) la preturile mici si a trecut de ceva vreme pe campania de comunicare a valorii serviciilor 'bucurie la cutie'
asa cum era si normal: penetrezi si castigi cota de piata cu preturi mici, la care renunti treptat in favoarea unor servicii de valoare adaugata..
doar ca intre timp marea masa a indivizilor nu mai verifica prin comparatie preturile
navigheaza
adauga in cos
cumpara
acum a apaut si vinerea neagra...
felicitari pentru excelenta orchestratie generala..atat de multe viori, incat falsurile nici nu se mai baga de seama! :-)